In articolul precedent incurajam adultii sa isi asume responsabilitatea pentru a construi un mediu creativ pentru copiii din sanul familiilor ca modalitate de a imbunatati mediul cultural in ansamblul sau.
O cercetare interesanta a lui Tellegen si Laros/Iliescu, 2012 a aratat ca scorul inteligentei copiilor a crescut odata cu nivelurile educationale si ocupationale ale parintilor. O alta cercetare interesanta a lui Plomin si Deary, 2015 arata ca cei inteligenti tind sa formeze cupluri impreuna. De asemenea s-a observat ca in formarea acestor cupluri a fost mai importanta inteligenta decat trasaturile de personalitate, chiar in pofida a anumitor trasaturi fizice precum inaltimea si greutatea.
Pentru mine, educatia este ceva ce trebuie alimentat in permanenta. O diploma universitara te ajuta doar ca aspect premergator pentru a te face curios si a incepe sa cercetezi si sa afli lucruri dincolo de materiile la care ai dat examen. Dar, observ din ce in ce mai des oameni care nu mai citesc carti, reviste sau articole (indiferent de formatul lor hartie/digital). Observ cum oamenii se opresc sa se mai autoeduce si devin consumatori avizi de seriale, filme, terase, alcool si tigari, retele de socializare. Oamenii devin spalati pe creier si se conformeaza unor tipare de consum prestabilite pierzandu-si abilitatea de a fi critici sau constienti de propria valoare sau pozitie in lume.
Conform cercetarilor mentionate, se argumenteaza cum cultura si inteligenta se pastreaza si se propaga in medii din ce in ce mai restranse, si devin din ce in ce mai putin accesibile, mai putin fluide catre marile mase.
Spre exemplu, marile orase au reprezentat intotdeauna un centru de cultura, dar dupa reforma din invatamant a lui Spiru Haret au inceput sa apara in unele comune Casele de Cultura care aveau atasate de ele biblioteci. Mai gaseste-le functionale acum daca poti. Dupa anii 1990 s-au transformat in discoteci, sau acum ori sunt inchise si in degradare, ori se afla vreun magazin in locul lor.
Daniel David in lucrarea sa Psihologia Poporului Roman (2015) spune: „Romania din pacate este fruntasa la analfabetismul functional in UE (40,4%) […]Tinand cont de dinamica extraordinara a cunoasterii, invatarea pe parcursul vietii este fundamentala pentru adaptarea eficienta la o societate bazata pe cunoastere. Aceasta invatare este foarte importanta mai ales pentru adulti, care, nemaifiind in cadrul unui sistem de educatie formal, pot pierde legatura cu cunoasterea noua, devenind analfabeti stiintific si functional. […] Romania avea in 2013 o participare a adultilor la invatarea pe parcursul vietii foarte scazuta, de aproximativ 2% (tinta Romaniei pentru 2020 este de 15%). Or, asa cum am aratat, parinti mai putin educati inseamna copii cu un nivel intelectual mai scazut.”
Poate ar trebui sa va aduc aminte ca procentul elevilor care se afla sub nivelul 2 (acesta fiind nivelul de analfabetism funcțional) la testarile PISA din 2018 pe fiecare domeniu de testare este urmatorul: stiinte – 44%, matematica – 46,5%, citire/lectura – 40,8%. Acest lucru inseamna ca procentul de analfabetism functional este de 44%, in medie, in creștere fata de 2015.
Stiati ca….?!
- 42% dintre romani considera ca soarele se invarte in jurul pamantului
- Romania are cel mai mare procent din populatie (22%) dintre tarile europene, care considera horoscopul si astrologia „foarte stiintifice”
- In comparatie cu media de aproximativ 20% a tarilor UE aproape 50% dintre romani erau de acord in 2005 cu afirmatia: „unele numere sunt deosebit de norocoase pentru anumiti oameni”
- 55% dintre romani de la tara si 47% de la oras sunt convinsi ca rosul poate preveni deochiul
- Aproape 50% dintre romani iau in serios vorba care spune ca daca te mananca in palma, vei primi bani
(Extras din Daniel David, „Psihologia poporului roman”- 2015)
Ce este de facut? Imi este parca frica sa spun ca programele scolare ar trebui profund revizuite. Nu de alta, dar oricare alta guvernare a insemnat o schimbare in sistemul de invatamant pana s-a ajuns la o harababura fantastica.
Cred ca cel mai simplu lucru este ca noi, adultii, sa devenim constienti de responsabilitatea noastra de a aduce Societatii Civile un aport de implicare. Stiu, asta am scris si in articolul trecut, dar cred ca aceasta este singura modalitate de a aduce o schimbare, eu alta nu vad.
Exista asociatii de elevi, asociatii de parinti, exista tot felul de asociatii care au un cuvant de spus mai greu decat ar putea sa il aiba orice individ, de unul singur. Putini dintre noi suntem specialisti si nu suntem competenti sa punem in context si sa alegem o solutie optima a ceea ce inseamna critica si eficientizarea procesului de invatare, dar putem participa la acest proces alaturi de oamenii care stiu.
Ce am mai putea sa facem este sa cream o colaborare cu educatorii si cadrele didactice care se ocupa de educatia copiilor nostri, sa incercam sa-i sustinem si sa venim cu sugestii si suport acolo unde este cazul, atat timp cat profesorul nu face aluzii ca iti lasa copilul corijent daca nu face meditatii cu el :).
Asadar, foarte pe scurt, singura solutie pe care o avem este implicarea.