Suntem ingramaditi zilnic de treburi si activitati, responsabilitati si angajamente cu foarte putin timp sa facem introspectie, sa ne gandim la noi. Cati dintre voi v-ati pus intrebarea: Eu cum sunt, ce-i cu mine in perioada asta a vietii mele?
Viata te alearga si te zapaceste, este nevoie sa ii faci fata. Nu mai exista timp! Dar nu intotdeauna timpul este cel care ne opreste sa ne punem asemenea intrebari. Unul dintre argumente este teama de a ne uita, pentru ca ceea ce am putea sa gasim nu ar fi tocmai intamplator si ar trebui sa facem fata si acestor aspecte. Prin urmare mai bine nu ne uitam, nu vedem.
Este un mecanism de aparare, din pacate nu si cel mai eficient. Romanii au o stima de sine scazuta (pozitia 47 din 53 de tari). David, 2015 spune:
Analiza mecanismelor defensive/de coping arata ca, prin nivelul mare al acestora la romani stima lor de sine negativa este adesea compensata, putand genera astfel uneori sanatate mintala iluzorie. Asadar, probabil ca in populatia larga a romanilor gasim procente mari
- O populatie cu stima de sine scazuta (complexe de inferioritate) si
- O populatie cu stima de sine pozitiva compensata (complexe de superioritate – populatie vulnerabila cu sanatate mintala iluzorie)
- Si procente mai scazute o populatie cu stima de sine pozitiva.
Adica majoritatea populatiei ori are o stima de sine scazuta ori este inflationata cu scopul de a face fata stimei scazute dar are o sanatate mintala vulnerabila la diferite tulburari.
In acest context trebuie sa va aduc aminte toate celelalte elemente discutate in articolele precedente dintre care aleg sa subliniez precaritatea educatiei la romani.
Tot David concluzioneaza din studiile abordate de-a lungul cartii sale ca: In general, romanii au un nivel scazut al fericirii ca satisfactie in viata. De asemenea nici afectul pozitiv nu este crescut.
La noi in tara, ca de altfel in aproape intreaga lume, a existat aceasta perioada de autoizolare si restrangere a activitatilor si contactelor sociale datorita virusului COVID-19.
Un client de al meu a spus urmatorul lucru: Perioada asta a scos toata mizeria la suprafata…
Si avea dreptate deoarece observatia mea de-a lungul perioadei care a urmat starii de urgenta, a fost ca aceasta perioada a adus ocazia, timpul si spatiul pentru introspectie in cazul multor persoane si nu toata lumea a fost incantata ce a descoperit sau ce in sfarsit si-a dat voie sa vada. Acest lucru a venit la pachet cu stari emotionale variate si limitari considerabile de deturnare a atentiei de la continutul introspectiei, adica mai putin spatiu de fuga.
Din fericire sau din pacate psihicul uman este plin de resurse si din pacate, trebuie sa va marturisesc, ca am impresia ca din aceasta perioada, noi cu noi, marea majoritate a romanilor nu a invatat nimic sau poate prea putin.
Da stiu… nu este timp, prea multe de facut, nu aveti chef… dar cateodata este de-a dreptul sanatos sa iti acord putin spatiu interior sa vezi cum esti in aceasta perioada a vietii tale si sa vezi ce ai putea sa faci ca sa aduci imbunatatiri. Acest lucru ar tine deoparte diferite boli fizice, ca sa nu mai vorbesc de cele psihice si ar aduce mai aproape o bunastare.
Nu recomand pastila de fericie care are in compozitie ignoranta!