In 1900 C.G.Jung a inceput sa lucreze la Burghlozli, Clinica Psihiatrica a Universitatii din Zurich, loc unde si-a dezvoltat bazele metodei sale terapeutice. De atunci si pana acum psihologia analitica si-a intins aripile catre toate continentele unde au fost infiintate institute iar studentii care vor deveni viitori psihoterapeuti si viitori analisti se află acum în formare.
Contextul contemporan ne cere sa stim daca metoda terapeutica analitica este una valida, care poate sa ofere o dovada stiintifica a eficientei, eficacitatii si a utilitatii sale. Intr-o maniera creativa aceasta cercetare si-a avut debutul in anul 1997 si s-a finalizat in 2003 . Studiul este unul longitudinal si conceput a avea loc intr-un context naturalistic. Studiul a demonstrat cu ușurință eficienta pe mai multe paliere a intervenției de natura analitica. Aceasta implica pe de o parte atât o îmbunătățire a stării imediate a pacientului în primele saptamani cât și o calitate a implementării în calitatea vieții.
Printre atatea forme de psihoterapie atunci cand faci alegerea catre un curent terapeutic este nevoie sa existe chemare catre acesta, catre fundamentele sale teoretice iar toate acestea sa se gaseasca compatibile cu structura celui ce face alegerea. A alege sa te formezi intr-un curent de terapie este nevoie ca psihologul sa rezoneze cu modul în care respectivul curent vede și înțelege lumea iar pentru pacient alegerea terapeutului din perspectiva formarii sale tine și de viziunea psihologiei dar și a nevoilor pe care pacientul le are. Spre exemplu un psiholog care dorește sa se formeze în psihoterapia de sorginte analitica va fi nevoit sa se aștepte la o formare de relativa lunga durata, amplă, cu o cultivare a culturii generale, îmbogățirea cunoștințelor despre mitologie, antropologie, artistice și nu numai, toate specifice acestui tip de interventie cu predilecție, plus alte arii care aparțin familiei psihoterapiilor. Un pacient care își dorește sa acceseze o intervenție de natura analitica va avea acces în prima instanta de o forma de structurare a terapiei care sa-l ajute sa facă fata situației dificile pentru care s-a prezentat la terapeut iar după ce situația dificila începe sa fie acceptabil gestionata va urma un lung proces de explorare, descoperire, analiza al comportamentelor, reacțiilor inconstiente si sufletesti in care se va lega un parteneriat semnificativ cu psihoterapeutul.
Exista o diferenta semnificativa intre psihologia analitica si formele de interventie orientate către simptom si care se doresc a avea o baza preponderent empirica. Psihologia stiintifica pe care studentii o invata la facultate sau master nu va fi niciodata folosita in practica deoarece, aceasta informatie, va deveni irelevanta in fata suferintei pe care psihoterapeutul o intampina in practica sa.
Multe probleme pe care le vedem in psihoterapie si mare parte din suferinta pe care incercam sa o alinam cere un raspuns care poate lua nastere numai din calitatea fundamental umana a relatiei terapeutice prin intelegerea complexitatii relatiilor si dintr-o apreciere a profunzimi sufletului. Aceste elemente au un caracter deosebit de individual si de complex. Relatiile umane sunt mult prea complicate ca sa poata fi „prinse” in navodul cercetarii empirice. Inconstientul este mult prea „alunecos” si subtil pentru ca cercetarile cantitative sa-l poata surprinde sau masura. Aceeiasi situatie se aplica si dimensiunii spirituale, care este dimensiunea de care psihologia Jungiana este interesata.
Umanitatea este construita pe fundamentele literaturii, religiei, mitologiei si asta este ceea ce psihoterapia Jungiana ia in considerare. De asemenea s-a dovedit ca intuitile noastre pot fi corecte chiar daca nu pot fi argumentate. De exemplu intuitia noastra despre ceea ce este bun sau rau poate fi deosebit de dificil de dovedit empiric dar nu am putea trai fara acestea. Semnificatia propriei persoane este deosebit de importanta pentru noi dar aceasta semnificatie este deosebit de dificil de validat empiric, este o experienta subiectiva. Exista experiente personale, cum ar fi iubirea care nu pot fi testate intr-o modalitate riguroasa desi sunt foarte importante pentru noi.
Psihoterapeutii au de-a face cu suferinta umana si experienta suferintei este complexa, mitologica si misterioasa, presupune a lua in considerare toate sursele de intelepciune care fac parte componenta din mostenirea noastra umana. Este nevoie sa imprumutam din traditiile religioase, de la marii poeti si scriitori artisti sau istorici sau ca de altfel si de la marii psihologi cum ar fi Jung sau Freud.
Psihoterapeutul are nevoie sa se aventureze in profunzimea conditiei umane, are nevoie sa valorizeze misterul, sa dezvolte constiinta de sine, imaginatia si compasiunea.
